La timpuri noi, idei noi

Sala de şedinţe fusese renovată iar managementul reformat. Acum puteai vedea tronând diverse specii animale, vegetale şi minerale. Cameleoni viu coloraţi îşi mişcau ochii în toate părţile. Hiene cuprinse de mahmureală şi răpciugă râdeau sardonic, încercând să destindă atmosfera cu vreo glumă deplasată despre ultimele pariuri puse şi ultimele vulpiţe cucerite într-un colţ de cafenea sau de companie. Iedera otrăvită se căţăra pe scaune directoriale mai înalte sau mai joase, în funcţie de cantitatea de şuruburi funcţionale pentru care fusese solicitat băiatul de la suportul tehnic, care trebuia scuturat ocazional atunci când uita să facă ore suplimentare. Bolovani neşlefuiţi se înghesuiau lângă fereastră, chinuindu-se să prindă vreo rază de soare care să-i facă să sclipească în ochii colegilor asemeni unor pietre semi-preţioase confirmate. În celălalt capăt al mesei se iţea urcat pe trei perne brodate cu fir de aur însuşi manelistul Minune, responsabil de păstrarea bunei dispoziţii printre colegii noi şi de blocarea mailurilor subversive trimise de cei vechi. Alături de el, un pseudo-Rambo cu burtă dar pictat pe faţă şi cu o vădită atitudine războinică se încrunta la cei prezenţi. Iulian intră, urmat de Marcel, în aplauzele tuturor.
– Dragii mei, ne-am adunat azi aici…
– Ne punem pirostriile cumva? chicoti una dintre hiene
– Nu, ne-am adunat pentru că după plecarea Andinei a trebuit să mă descurc de unul singur cu recrutările. Şi cred că am făcut o treabă destul de bună, nu?
– Yeeeeeeeei !
– Aş vrea să vă împărtăşesc câteva sfaturi, sugestii, recomandări care le puteti aplica şi voi atunci când recrutaţi.
– Te ascultăm. Cu siguranţă avem ce învăţa de la tine, sâsâi un cameleon.
– În primul rând mare atenţie la cei care îi recomandaţi – verificaţi dacă recomandarea voastră are cunoştinţe printre foştii noştri colegi. Avem foarte, foarte, foarte multe feed-back-uri negative de la cei plecaţi. Sunt chestii care am putea să le facem mai bine dar… ăştia suntem.
– Suntem cei mai buni, se ciocniră doi bolovani empatic, alunecând de pe scaune.
– Noi ştim că suntem cei mai buni. Alţii încă trebuie să afle. Alt punct sensibil – atenţie la lista voastră de contacte de pe reţelele sociale, mai ales la cei care adaugă recruiteri. Dacă e un membru al echipei, înseamnă că se gândeşte la o schimbare. Trebuie analizat dacă închidem ochii şi îl lăsăm să plece sau luăm atitudine. Mereu judecăm în funcţie de cât de critic e pentru proiectul actual, e mai puţin important ce va fi peste trei luni.
– Credeam că te referi la cei din afara companiei, se undui suavă iedera otrăvită.
– Şi ăia trebuie de analizat. Dacă adaugă recruiteri la contacte înseamnă că îşi caută ceva nou. Dacă merită, îi ofertăm, nu mai aşteptăm să-şi depună candidatura.
– Trebuie să fim agresivi şi proactivi, piaţa e dură şi nouă ne place – hăhăi Rambo.
– Trebuie să ne adaptăm, suspină unul dintre cameleoni.
– Trebuie să-i facem să se simtă biiiiine când vin la noooooi, lălăi pe un ton semi-muzical de bazar Minune.
– Mă bazez pe voi, sunteţi cei mai buni. Şi acum, la treabă. Nu uitaţi, că principala noastră grijă nu e recrutarea ci…
– ….. cum să păcălim clienţii, încheie Marcel cu un zâmbet senin ca o zi de primăvară din emisfera sudică.
Aplauzele se înteţiră.