Animus vs. anima

Vara era în toi : producția stagna, indicatorii erau pe roșu iar clienții se lăfăiau prin concedii binemeritate. Iulian aflase din surse neoficiale că pentru top-management venise vremea reformelor în companie. Intuia că avea informatori în echipă însă nu identificase persoana. Cum nu dorea să fie unul dintre cei reformați, se gândi să organizeze niște ședințe pentru a vedea ce se mai putea ameliora. Ce, pe cine și mai ales cu cât. Așa se face că, săptămână de săptămână, în sala imperială cu aer condiționat funcțional tronau factorii de decizie, înarmați până în dinți cu idei, timp și mai ales experiența reală în management care lui îi era atât de necesară. Printre ei se afla desigur și Marcel, care la trei luni de la angajare își ocupa binemeritatul loc la dreapta directorului pe baza faptului că:
1. Inițiase imediat o serie de workshopuri pentru colegi, cu tema : Nu te lăsa păcălit de client. Păcălește-l tu pe el
2. Fluidificase comunicarea cu clienții prin falsificarea indicatorilor vechi de performanță în cadrul propriei echipe
– Salut, băieți, ce faceți? Azi vorbim de branding, da? întrebă Iulian fără să mai aștepte răspuns.
– Avem o ordine de zi, răspunse Costel, ușor nemulțumit. Trebuie să discutăm despre reorganizarea spațiului, studiere oferte, alocare buget – am făcut împreună cu Maria un studiu…
– Dacă îmi permiți, interveni Marcel toate aceste aspecte converg spre un numitor comun, în speță ideea de branding, menționată anterior de directorul și totodată colegul nostru, Iulian.
– Ce ai fumat, Marcele?
– Nu am certitudinea că îți înțeleg remarca binevoitoare.
– Păi vorbești de parcă…
– … am finalizat lectura capodoperei de management: Exprimarea persuasivă în cadru profesional. Ți-o recomand, Costele, mai faci și tu un upgrade.
– Hei, nu suntem la grădiniță, interveni Iulian, am convingerea că putem alia ideea de branding cu reorganizarea spațiului de lucru. Idei?
– Știu eu, sări Marcel – factorul de coeziune poate fi verticalitatea, dublată de o duritate creativă iar spațiul de reprezentare este susceptibil de a fi unul anorganic, mineral însă aflat la îndemâna oricăruia dintre colegii noștri.
– Nu înțeleg, ridică disprețuitor din sprânceană Maria.
– De data asta nici eu, mărturisi Iulian care se simțea complexat de noile lecturi ale lui Marcel și se întreba dacă era prudent/util să aducă în discuție la următoarea ședință cu managerul său actualizarea listei bibliografice obligatorii pentru perioada vacanței.
– Propunerea mea vizează o manifestare a categoriilor Animus vs.Anima…
– Vorbește, măi, pe înțelesul tuturor, că mă enervez.
– …adică să pictăm pereții
– Ce să facem????
– Să decorăm/pictăm/zugrăvim noi – și fără costuri suplimentare.
– Da, Marcele, așa a zis și omul preistoric, scăpă fără să vrea Maria.
– Te referi la Platon și al său mit cavernos?
– Nu sunt de acord, strigă Costel, ne trebuie o strategie, echipe specializate – nu ia fiecare bidineaua în mână și…
– Tu nu, Costele, știm prea bine că nu îți place să te implici în nici un nenorocit de week-end. Nici cu echipa nu iesi.
– Băieți, din punctul meu de vedere – propunerea lui Marcel este una foarte bună, concluzionă Iulian.
– Poftim ???
– În acest nou context de maximizare a resurselor bugetare și creative suntem chemați a fi în mod constant cu un pas înaintea competitorilor noștri. Și mă gândesc – de ce nu – la birourile Google care se pare că reprezintă un standard optim de amprentă personală, cost redus și satisfacție angajat.
– Asta nu era în carte.
– Eu nu am nevoie de lecturi de management, dragul meu coleg. Inteligența mea se situează la cu totul alt nivel. Rămâne stabilit- sâmbăta asta dăm varul jos de pe pereți
– Tot noi? Lucrăm from scratch?
– Până la livrarea finală, Costele. Ai vreo problemă?
– Eu aș vrea doar să știu cum organizăm sprinturile, să nu lucrăm fără un plan.
– Ma intorc la clientul meu, sunt project manager nu zugrav, spuse Maria ieșind.
– Bun, noi care am rămas : aștept de la voi un plan de lucru, mergeți vă rog către echipe și le cereți părerea să se simtă și ei importanți, avem nevoie de idei. Eu mă bag la scris mailul cu implicarea, Google etc.
– Așa vom face. Legat de ameliorări, îndrăzni Costel, punem pe ordinea de lucru optimizarea recrutării? Vorbeam noi zilele trecute, ți-am zis că ne vin niște dezastre la interviuri…
– Adică vrei să zici că Andina nu e bună?
– Se plânge mereu că e greu, o doare capul, e obosită…poate dacă îi aducem un coleg…
– Nu e prioritar din punctul meu de vedere. Finalizăm cu brandingul, ne reinventăm și discutăm pe urmă. In private.
Marcel deja nu-i mai asculta. Identificase demult colțișorul din companie pe care i-ar fi plăcut să-l recreeze. Poate că încă nu era posibil însă miza enorm pe rezultatul discuțiilor secrete pe care le avea în mod regulat cu top managementul. În spatele ușii închise, stăpână pe un perete încă alb, Anima biroului lui Iulian se zbătea în zadar să scape privirii cuceritoare a lui Marcel.